„Stem beţi. Da’ rău. Ne clătinăm tot drumul de la bodegă până la cimitir. Ajungem în cimitir. Reînvierii, în spate la Bucur Obor. Am avut ceva de lucru din hb până aici. La un moment dat ne-am rătăcit.
Noroc că am văzut o mamaie în staţie, cu o sacoşică la subraţ, aştepta tramvaiul. Era 11 jumate. O întrebăm cum ajungem în cimitir. Mamaie ne explică, privindu-ne mirată.
„Ştiu, mamă, cimitiru’, cum să nu-l ştiu… Acolo e îngropat bărbătu-meu, de 18 ani e acolo, dumnezeu să-l odihnească (îşi face cruce). Da’ ce faceţi voi mamă la ora asta, de ce mergeţi în cimitir, că o fi închis?”, ne întreabă bătrâna.” – CONTINUAREA în revista Tiuk!: http://tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=1070
*
„Vestea mi-a dat-o chiar D.
Eram foarte beat când am răspuns la telefon, deşi era abia prânz. Am auzit nişte bolboroseli şi m-am gândit că e vreun retardat de coleg al lui B., care se ţine de glume de cocalari. Pe urmă mi-am dat seama că e o gagică şi plânge.
“A mu-mu-murit sor-meaaaaaaa!”, am desluşit printre sughiţuri. După sughiţuri am avut o bănuială că e D. Dar nu eram sigur.
“Sor-ta, care sor-ta?”, am întrebat-o.
“Sor-mea… R. a noastră”, a zis, de data asta ceva mai desluşit.
“Păi cum a murit”, zic eu destul de calm, în timp ce bâjbâi, ca de obicei, după o ţigară pe sub pat.” – CONTINUAREA în revista EgoPHobia: http://egophobia.ro/?p=3777
*
„Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.” – CONTINUAREA în revista EgoPHobia: http://egophobia.ro/?p=1751