Despre cărți Rockstar

„Fericirea pură vine din a trăi fiecare clipă”

„Imaginzați-vă că aveți un frate geamăn pe care îl iubiți chiar mai mult decât pe voi înșivă și într-o zi el moare. Știu, sună cam superficial spus așa. Probabil că oricât v-ați pune în locul lui Storm, nu v-ați putea imagina cu adevărat ce era în sufletul lui… Pierderea lui Fire, singura persoană ce-l făcea să se simtă viu, întreg.

Și totuși, pe când Fire era cu mine, eu așa fusesem. Arsesem încontinuu și nu simțiem că nu mai aveam ce să trăiesc, nu aveam deloc senzația că mă epuizez, ci, dimpotrivă, cu cât eram mai fericit, cu atât îmi doream mai mult să fiu viu și mă gândeam cu bucurie la viitor. Focul nu îți ardea carnea, dacă erai construit dintr-un anumit material, din ăla din care eram făcuți noi; mai degrabă, focul aducea foc. Te ținea în permanență aprins, viu. Poate că avem inimi infinite, până la urmă.
 
Storm are 21 de ani și este solistul unei trupe rock în plină ascensiune. E rebel, adorat de fani, charismatic, invidiat, dar o traumă din trecut îl face să nu se poată bucura pe deplin de viața care, privită din afară, pare perfectă. Când hotărăște, după un concert și un after party dezlănțuit, să plece în căutarea Lolei – The Punk Rock Goddess, idolul său –, speră ca ea să-l ajute să-și regăsească drumul. Dar călătoria alături de Lola se va transforma în ceva neașteptat, care îl face să înțeleagă tot mai multe despre muzică, fani, idoli, moarte, pierderi și mai ales despre lupta cu demonii tăi. Pentru că, la final, „tot ce contează e să rămâi în viață“.
După cum ați citit, Storm e solistul unei trupe rock. Din ea, fac parte Fire, fratele lui geamăn, Tixx, care nu îl suportă pe Storm, Bubu și Fraieru. Aceasta poartă numele Hurricane Inside. După moartea lui Fire, nimic nu a mai fost ca înainte. Storm nu mai trăia fiecare clipă cum o făcea înainte, nu mai vedea lumea la fel, nu mai era viu; e ca și cum odată cu Fire, e pierit o parte din Storm. Singurul lucru ce îl făcea să se simtă el însuși era scena. În timpul concertelor, simte cum vibrațiile muzicii îi curg prin vene. Face tot ce îi trece prin cap și nu ține cont de niciun scenariu; în acele momente, totul venea de la sine pentru că se simțea viu și era Storm cel adevărat. Un motiv al urii dintre el și Tixx era chiar acest lucru: improvizarea.
Muzica mea îi făcea de multe ori să înțeleagă că viața noastră este tot ce avem, că nu va mai fi nimic după ea, și că trebuie să luăm cât mai mult din tot ceea ce ne este oferit. Să trăim fiecare clipă în acord cu ceea ce suntem, să nu ne mințim pe noi, să nu purtăm măști, să nu trăim pentru alții. Să nu ne pese de cum suntem văzuți de cei din jur care nu contează pentru noi (…) dar cel puțin noi nu suntem întâmplători, așa cum sunt regulile impuse artificial de societate. Noi suntem întotdeauna așa cum vrem să fim.
 

Storm credea că cel mai important este să îți găsești drumul, să îți trăiești visurile și să fii tu însuți orice ai face pentru că altfel riști să nu îți trăiești viața, ci pe a altcuiva. Fericirea pură vine doar din a trăia fiecare clipă, a acționa după cum îți dictează inima și a face ceea ce simți tu că te împlinește din punct de vedere spiritual. Be true to yourself and remember to laugh each day, it’s all that really matters. Cred că principiile de viață ale membrilor formației m-au atins… CONTINUAREA AICI: http://cartilaputereaadoua.blogspot.ro/2016/07/recenzie-rockstar-de-cristina.html

Share Button

Lasă un răspuns