• Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Dresoarea
Cristina Nemerovschi
  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home

Despre cărți

„Ești obligat să îți revizuiești toată viața”

By Cristina Nemerovschi | 2 noiembrie, 2015

Share

Tweet

Share

Share

0 comments

”

Niciodată nu am avut mare încredere în mine. Iar când au început zbaterile ălea în care mă mușcau dracii de pleoape de nu reușeam să le pun una peste alta, am simțit că o iau razna. La propriu. Citește Păpușile, mi-a zis. Păpușile? Da, a Cristinei Nemerovschi. Venisem de la o lansare de carte. O poezie bună. Atât de bună de m-am gândit să mă las de scris. Mi s-a frânt sufletul. Trebuia să găsesc un colac de salvare. Mereu am spus că atunci când sunt bolnavă, mănânc și căcat, numai să îmi treacă. Salvarea mea era cartea aia. Clar.

A doua zi stăteam în fața librăriei. Nu deschiseseră încă. Am așteptat vreo oră. Parcă eram o drogată ce își aștepta dealerul.  Când m-am văzut cu ea în mână, tremuram. Am început să citesc pe stradă. Am citit până am ajuns la birou. Acolo am citit sub birou. Apoi am luat-o la masă și am citit în timp ce mâncam. Îi cer scuze șefului meu dacă va citi materialul ăsta, dar în ziua aia nu am muncit absolut nimic. Un mail nu am trimis. Nu aveam cum. Am citit în drum spre casă. Am citit în timp ce am scos câinii la plimbare. Nu m-am dus la sală, nu am mai mâncat, nu am scris niciun rând. Am citit. Aveam ochii roșii și mă înțepau. Nu o puteam lăsa din mână.  La trei dimineața terminasem cartea.

A doua zi m-am dus la Billa. Cumpăram vinete, ardei și ceapă să fac un ghiveci. Și mi s-a făcut un dor de Luna și Dora de a trebuit să mă duc acasă și să răsfoiesc din nou cartea. Apoi mi-am dat seama că așa sunt toate personajele Cristinei. Nici nu îți dai seama cum pătrund în tine. Mișună pe acolo, iau cele mai ascunse fantezii pe care le ai și despre care nici nu știai că există și încep să se joace cu creierii tăi.  De-a prinselea se joacă. Tu dai să le prinzi, să iei înapoi ce-i al tău, dar nu ai cum. Sunt mult mai rapide decât tine, mai abile, intuiesc, premeditează, îți pun piedică și râd de tine. Pe când ai obosit și crezi că nu mai poți, ai spune pas, îți dai seama că toți oamenii ăia despre care tu ai citit, ți-au devenit familie, cei mai buni prieteni, ești tu acolo. Și ești dependent.

Coperta_Papusile

Cum căcăt am reușit să termin Păpușile în mai puțin de 24 de ore, când mie deja îmi lipsea aerul, nu știu. Pentru că știți cum e? Te ia, te bagă cu capul sub apă și te ține acolo. Tu ai testat deja în vană, poți vreo 3 minute. Ei bine, când cineva te ține acolo cu forța, poți mult mai puțin. Pentru că te zbați, te smulgi, încerci să scapi și nu ai cum. Scrisul Cristinei te ține sub apă, faci bulbuci, și când crezi că e gata, te trage la suprafață. Doar pentru o secundă. După care te împinge înapoi. Și ești obligat să îți revizuiești toată viața.”

 

Continuarea aici: http://ioanaduda.ro/bag-in-vena-si-trag-pe-nas-cartile-cristinei-nemerovschi/

 

de Ioana Duda

Related Itemsautori romanicristina nemerovschidoraioana dudalesbienelunapapusilepoveste de iubirespotlight

You may also like...

  • Răzvrătiţii – fragment
  • De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână
  • Lucrurile pe care le iubesc

Advertisement

  • Enter ad code here

Urmărește-mă

Facebook

  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Cristina Nemerovschi

Copyright © 2018 Cristina Nemerovschi

Recent

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

Noutăți

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

  • Cristina Nemerovschi | 20 noiembrie, 2019

    De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână

    M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...

  • Cristina Nemerovschi | 19 noiembrie, 2019

    Lucrurile pe care le iubesc

    (fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...

  • Cristina Nemerovschi | 18 noiembrie, 2019

    Gândurile voastre despre Zilele mele

    Am reușit să adun într-un final o mare parte dintre gândurile și impresiile pe care mi le-ați trimis...