„Am dorit să citesc nymphette_dark99 fiindcă auzisem, văzusem și, cu precădere, citisem despre Cristina Nemerovschi și succesul său autohton. Știam că există Sânge satanic, Pervertirea sau Ani cu alcool și sex. Ce nu știam este cărei sume de fapte i se datorează succesul deja menționat; sau, mai bine zis, nu cunoșteam proza tinerei scriitoare.
După nymphette, un ”nickname” cum n-am mai văzut de mult (apuse sunt vremurile în care utilizam pseudonime în regatul online; aș putea spune că a trecut mai bine de un deceniu de la ultima intrare pe mIRC!), nu pot afirma nici pe departe că aș cunoaște sau înțelege întru totul (despre) ce scrie Cristina Nemerovschi. Cert este doar că lectura cărții având ca protagonistă o versiune amănunțit actualizată a Lolitei m-ar putea convinge să mai încerc una, două producții ale autoarei.
De ce? Nu pentru că aș fi fost impresionată 100% pozitiv de roman. Nici fiindcă m-ar fi marcat minim un pasaj ieșit din comun, care să-mi zdrăngăne în minte zile în șir după final. Și nici măcar pentru că ar fi ceva inedit. Aș vrea să mai citesc ceva, poate chiar trilogia începută cu Sânge satanic, ca să-mi clarific portretul unei generații. Felix Nicolau spunea că autoarea ”(…) este un Caragiale al zilelor noastre!”. Anti-sistem cum mă consideram în liceu, nu mi-a plăcut niciodată maestrul – dar afirmația poartă în sine un fin grăunte de adevăr.
Cristina Nemerovschi
Cristina Nemerovschi
Cartea Cristinei Nemerovschi nu descrie doar un personaj antisocial, clocotind de ură și de scârbă, auto-destructiv și cvasi-incredibil pentru mine, cel puțin. Este și fresca destul de reușită a unei generații, o generație care sper să nu evolueză în direcția prezentată de carte.”
RECENZIA INTEGRALA, AICI: http://filme-carti.ro/carti/nymphette_dark99-de-cristina-nemerovschi-45269/
