Blog Recomandări

Dresoarea, pentru mine

Câțiva dintre cei care nu au apucat încă să cumpere Dresoarea vor să știe mai multe despre cartea asta, așa că am zis bine, hai să scriu câteva cuvinte să vă astâmpăr curiozitatea – sau să o stârnesc și mai tare, de ce nu? 😊 Pe de altă parte, am citit prin unele locuri, pe la diverși cititori în zaț, că Dresoarea ar fi “despre o femeie care îmblânzește bărbații și e feministă și a dracu’ și are mereu un bici în mână”. Nu, aia e Tara din Pervertirea 😛 Ludmila/Lidia, personajul principal din Dresoarea, nu îmblânzește bărbați, și oricum nu îmblânzește cu biciul, are alte modalități de a o face.

Îmi dau seama cumva că Dresoarea continuă (și posibil încheie) ce am început cu Rockstar și am continuat cu Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată. Am scris despre traume, despre răni din trecut, despre vină, despre împăcarea cu ipostazele noastre mai vechi. Despre durere și asumare, despre confruntarea demonilor din interiorul nostru, cei mai neiertători demoni din lume. Am scris despre relațiile complicate din familiile întemeiate de oameni complicați, care iubesc dar care uneori nu știu s-o arate, sau nu pot.

Dresoarea este, în mare, despre traumele copilăriei. Despre neasumare, despre depresie, despre foarte multă violență. Despre cum trecutul nu rămâne niciodată în urma noastră, ci îl purtăm mereu cu noi, și e nevoie de foarte multă forță pentru a nu te lăsa condiționat și îngenuncheat de el. Este despre părinții care probabil nu au fost meniți să fie părinți, care nu au știut să ofere. Oameni care suferă de depresie și, în loc să încerce să o trateze medical și/sau cu ajutorul unui terapeut, aleg să facă unul, doi, trei copii, sperând că venirea lor le va ameliora simptomele și le va da un restart. Un copil nu ar trebui să fie niciodată folosit pe post de antidepresiv, iar un om care a pierdut contactul cu tot ce-l face fericit nu ar trebui să aducă o altă ființă în nefericirea lui. M-am gândit mult la lucrurile astea în timp ce am scris-o, și are în centru fix traumele provocate de o copilărie violentă, lipsită de iubire. Copilăria definește contururile lumii în care vom funcționa mai târziu ca oameni maturi, chiar dacă de cele mai multe ori nu ne dăm seama de asta, iar un părinte bun cred că nu poate fi decât o persoană cu un psihic stabil, conștientă de sine. Într-o lume mai bună și mai sănătoasă, fiecare viitor părinte și-ar analiza interiorul la rece, cât mai obiectiv cu putință, și s-ar întreba ce poate oferi, și dacă ce poate el este suficient.

Am cunoscut mulți oameni care ascund o rană din copilărie. Uneori, n-au vrut s-o privească, sau au crezut-o cicatrizată, însă nu a fost așa. Și am vrut să scriu despre ei.

Dresoarea este, de asemenea, despre oameni puternici, așa cum sunt de altfel cam toate romanele mele. Oamenii puternici sunt ăia care pot fi și exagerat de sensibili, care pot fi și jos de foarte multe ori – de fapt, de acolo se și trage mare parte din forța lor. Despre oameni compleți, totali, care inspiră, care dau un exemplu, care te motivează să te iei în propriile tale mâini și să nu te irosești.

De altfel, și primul feedback primit de la o cititoare (mulțumesc, Diana!) spune așa: „Dupa ce ne-ai despartit de turma, invatandu-ne revolta, dupa ce ne-ai intors spre oglinda si ne-ai ajutat sa coboram, sa ne intalnim cu Sinele, nemachiat, neimbunatatit, nefalsificat, intelegand ca acesta e cel mai teribil act de curaj al unei fiinte, acum savuram „momentul de stop”. Ne oprim, ne uitam la trailer:) si incercam sa decantam ce trebuie sa imblanzim in noi si ce nu. Pentru ca frumusetea poate fi si bruta si salbatica, cum bine spui.”

Și este despre circ, așa cum mai povesteam înainte să fie gata: http://cristinanemerovschi.ro/romanul-dresoarea-in-toamna-asta-la-herg-benet Pentru mine, circul are o poezie aparte, și sper ca tot ce simt eu să se regăsească și în roman. Cum spune Ludmila/Lidia, circul este despre libertate:

„Când fugeam de acasă și mă refugiam în el – acolo puteam să visez la o altă viață, una colorată și liniștită, plină de bucurie. Cu oameni care se poartă ca și cum ar face parte dintr-un univers doar al lor, cu oameni care se iubesc unii pe alții, care își fac numerele spectacolului împreună, care smulg aplauze la final tot împreună.

Ceea ce făceam noi nu avea vârstă, nu se plia unei mode, și aveam parte de libertate absolută. Puteam improviza orice. Nimeni nu venea la mine să-mi spună: Lidia, vezi că leul trebuie să facă asta și ailaltă, Lidia, vezi că trebuie să arați nu știu cum. Eu alegeam ce voiam să transmit. Și partea cea mai frumoasă era că nici eu nu știam de multe ori, când pășeam pe mocheta roșie a arenei, ce o să fac sub toate privirile acelea ațintite asupra mea. Improvizam cu bucurie și iubire, făceam ceea ce simțeam în momentul respectiv. Transmiteam starea mea și animalelor pe care le aduceam sub ochii entuziasmați ai celor care ne urmăreau. Nu-mi imaginam o libertate mai mare decât asta.

Pentru că nu era despre costume, și despre pericolul de a plonja prin aer fără plasă de siguranță dedesubt, și nici despre fiorul de a intra în cușca unor animale fioroase. Nu era doar despre râsetele pe care le provoca clovnul, și despre drăgălășenia canișilor care țopăiau pe acolo, despre puritatea porumbeilor sau despre grația cailor. Nu era despre uimirea provocată de iluzionist. Nu era despre mirarea de a vedea un om înghițind foc. Nu era numai despre astea.

Era despre pasiune, atât.

Și libertate.

Și magia de a intra într-o lume cu totul diferită de cea pe care ai lăsat-o acasă.”

Mai e și despre iubire, dacă nu v-ați prins până acum – cum ar putea să nu fie o carte scrisă de mine și despre iubire? 😊 Spune Ludmila/Lidia de ce: “Cât timp aveam iubire, ne puteam reinventa la infinit.”

E thriller, are acțiune, are schimbare de planuri, așa că nu pot să vă spun mai multe, ca să nu stric plăcerea lecturii. Orice mai vreți să știți mă puteți întreba însă la Gaudeamus, pe 25 noiembrie, de la ora 14, când lansăm Dresoarea la standul Herg Benet: https://web.facebook.com/events/1984231055179062/

După lansările de la București – căci vor fi două -, promit să ajung cu ea și în alte orașe, la începutul anului viitor.

Câteva bucățele mici-mici din Dresoarea găsiți aici: https://www.goodreads.com/work/quotes/58063169

Cartea a început să ajungă la cititori: https://web.facebook.com/pg/nemerovschi/photos/?tab=album&album_id=1520311831378333 și, dacă o vreți cu autograf (plus reducere, plus o altă carte cadou!), o puteți cpomanda aici: http://www.hergbenet.ro/carte/dresoarea-cristina-nemerovschi

Lectură plăcută, îmi doresc să vă ajungă și ea la suflete 😊

Share Button

One thought on “Dresoarea, pentru mine

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *