„Am scris Rezervația unicornilor cu mult mai repede față de primele două părți ale trilogiei, într-o lună și câteva zile – pe de o parte, știam deja foarte bine personajele (încă de la Sânge satanic mi-au devenit niște prieteni foarte buni, pe care-i cunosc și în cele mai intime ascunzișuri), deci am sărit peste acea perioadă de acomodare pe care o are în general scriitorul cu personajele sale. Pe de altă parte, am regăsit la fel de repede tonul, ritmul, umorul, tot ce lăsasem în așteptare odată cu ultima pagină din Ani cu alcool și sex.
Ce vei iubi la Rezervația unicornilor? Sinceritatea, simplitatea, umorul, lucrurile spuse direct, fără înflorituri, fără înfrumusețări. Și personajele, desigur! Scenele pe care le vei povesti amicilor tăi la o bere. Povestea. Finalul.
Ce vei urî la Rezervația unicornilor? Tot sinceritatea. Pentru că, probabil, ea e prea mult pentru tine. Probabil încă nu ești pregătit să te privești în oglindă. Probabil nu-ți plac adevărurile care taie în carne vie.
De ce să citești Rezervația unicornilor? Dacă ai citit deja Sânge satanic și Ani cu alcool și sex, probabil că nu mai e nevoie să te motiveze cineva, o vei citi cu siguranță. Dacă nu le-ai citit, poți începe cu Rezervația unicornilor, pentru că îți vorbește despre lumea de azi. Despre România de azi, cu tot jegul ei insuportabil, pe care trebuie să-l privești în față, fiindcă numai așa ai o șansă, cât de mică, să-l schimbi. Pentru că o să plângi și o să râzi și o să te gândești mult. Și pentru că viața ta ar putea deveni mai plină în felul ăsta.”
Articolul integral poate fi citit AICI: http://hyperliteratura.ro/scriitorul-vs-cititorii-lui-despre-rezervatia-unicornilor-de-cristina-nemerovschi/
