„Dai și dai pagina, cu maxilarul deja îndurerat de la cât ai râs”

„Nemerovschi scrie și scrie și tot scrie. Mă așteptam ca următorul roman să fie construit dacă nu la fel de întunecat, măcar la fel de profund, în stilul ei murdar caracteristic. Dar ce să vezi și să nu crezi? „Cum a ars-o Anghelescu o lună ca un scriitor de succes?” e un roman-pamflet, o parodie sau o luare în derâdere a noului fenomen socialo-cultural din România: cum să-i critici mai tare pe cei care vând cărți mai multe decât tine și oferirea timpului tău unor străini care par să aibă un scop comun: cuvinte grele aruncate pe site-uri, la adresa anonimatului, unde poți spune la o adică și ce nu crezi, că și-așa e anonim. Se citește repede, pentru că tot dai și dai pagina, cu maxilarul deja îndurerat de la cât ai râs. Sau cel puțin asta s-a întâmplat la mine. De la început până la sfârșit. Trebuie să recunosc că au fost momente când mila față de personaj era mai mare decât instinctul de a mă hlizi la prostia lui. Dar pe de altă parte, cred că e frumos să trăiești ca el: încrederea în tine e maximă, tu știi sigur că ești genial și nimic nu poate schimba asta, deși fosta ta iubită te-a înșelat cu ai tăi „șapte prieteni și jumătate”, tot ți-s dragi și le dai pâinea de la gură, când soția bronzatului vecin apare pe scări, deși pe banii tăi făcuse îndureratul înmormântarea, reacția nu e furioasă sau violentă, cum te-ai aștepta, ci profund mișcată de minunea petrecută: baba a înviat. Să vezi partea bună în absolut orice, asta da atitudine optimistă. Când mica lume din jurul tău apare transpusă într-o carte într-o așa manieră încât să înțeleagă doar cel care trebuie să înțeleagă, realizezi că deși pare o carte lejeră de vară, comportă mai multă critică și mai multe substraturi decât ai regăsi la o primă lectură superficială, că înainte de a fi om, ești scriitorul care „a mâncat un copil.” Fete de centru, simboluri literare și manifestări antropologice care conduc spre o nouă existență filozofică și anume „haterul”. Finalul m-a surprins, oarecum neplăcut, părea un clișeu, dar apoi mi-am adus aminte de „era su madre” și totul a devenit mult mai clar. Fără multe adăugiri, mă tem că legenda nu minte: fata știe să scrie, iar ultima ei carte e faină.”

Septimia

Sursa: http://librarie.carturesti.ro/cum-a-ars-o-anghelescu-o-luna-ca-scriitor-de-succes-385515