Citate Sange satanic

„Mă consolează adesea în nopţi gri şi fără sfârşit gândul că lumea asta e atât de împuţită, diformă şi imbecilă încât, oricât de adânc m-aş afunda în mizerie, oricât aş slăbi strânsoarea şi aş ceda iubitei mele, vrăjitoarea neagră care îmi smulge carnea, îmi sângerează organele şi îmi ucide încet, perfid şi cu precizie neuronii, voi fi oricum, întotdeauna când îmi voi privi reflexia în apă sau oglindă, cea mai minunată fiinţă care a existat vreodată pe pământ.”

*

„E singura fiinţă pe care aş putea-o suporta azi în jurul meu. Pe restul i-aş electrocuta, le-aş tăia gâtul cu un ciob, i-aş împinge sub roţile maşinilor. Fuck the world.”

*

„Milf îl întreabă cât vrea să stea. Până ne plictisim, zice el. Păi și școala, ce faci cu ea, întreabă milf puțin absentă, am impresia că o paște un căscat. Dă-o-n căcat, zice B.”

*

„Se mai ridică B. din când în când şi face în doru’ lelii cu mâna, în timp ce bea o gură de bere și se leagănă în mijlocul drumului. Pe măsură ce se face praștie e din ce în ce mai sexy.”

*

„“Păi cum, şi vă urcaţi aşa, în orice maşină care opreşte?!””

*

„Stai bre liniştit că nu era niciun câine, n-am văzut eu? De ce să zboare un câine așa la ora asta dintr-un copac în altu’?”

*

„“Vai, dar voi beţi bere dimineaţa?!”, se scandalizează.

“Încă nu-i dimineaţă, e noapte”, îi zic.”

*

„Îl întreb de ce i-a luat numărul de telefon.

“Să fie. Poate îi dau muie.””

*

„O raţă se ţine după noi, B. zice să-i dăm bere. Nu-i dăm.”

*

„Pe vacă o doare în cur de cruce, începe să se balege pe scări. Popa reuşeşte în sfârşit să ocolească vaca, iese bodogănind pe poartă, e îmbufnat, o babă de vizavi îi strigă sărumâna părinte, popa nu răspunde, zici că fuge de dracu’, vaca intră în hol. B. vede vaca şi începe să urle, bătând din picioare: “Breee! Iote vaca porno!”.”

*

„Dacă într-o dimineaţă, mult prea mahmură, nu ai fi în stare să te trezeşti la ora obişnuită, lumea ar rămâne într-o noapte fără sfârşit, răsuflările ar împietri, câinii s-ar opri printre maşini, adormiţi, iar soarele ar pica în apa mării și s-ar îneca. Şi dacă lumea ar pieri în haosul astfel provocat de prea multe beri băute de noi doi împreună, când te-ai trezi ai inventa dintr-o clipire de gene o alta, mai minunată, mai întunecată, alte fiinţe inutile şi alţi maidanezi care vor fi călcaţi sau nu de automobile pe autostradă.”

*

„R. neagră, R. pe care nimeni n-o va înțelege și n-o va cunoaște niciodată, nu mai ştiu unde şi când te-am întâlnit.”

*

„Sclav, mort, lipsit de substanţă, m-am scurs în ochii tăi şi acum trăiesc prin respiraţia şi vocea ta. Dacă într-o zi vei hotărî să mă ucizi, am să accept asta cu resemnarea unui orb, cu umilinţa celui care nu este demn nici să îţi îmbrăţişeze, aruncat în genunchi, gleznele de diavoliţă.”

*

„Mă cheamă M. şi am 25 de ani.

Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână.”

*

„După criteriile de acum, poate că eram un pic emo, citeam mult, mă gândeam la sinucidere şi uneori mă mai tăiam cu lama pentru că voiam să simt, să fiu sigur că trăiesc, să nu fie doar o închipuire şi viaţa în timpul ăsta să treacă pe lângă mine. Făceam asta mai ales în zilele în care mi se părea că sunt adormit, că sunt în transă. Lama era echivalentul unei cafele tari. Voiam durere, pentru că durerea era reală şi îmi amintea că sunt aici, acum, şi că nu trebuie să pierd clipele care îmi sunt date. Așa știam că nu îmi scapă nimic din ceea ce contează. Reveneam în realitate, aici unde se întâmplă lucruri, unde poți lăsa o urmă. Trecea apoi din nou un timp, adormeam sau cădeam într-o realitate mai profundă și mai intimă, dar știam că trebuie cumva să ies din ea, că e prea devreme să rămân acolo chiar dacă e cam singurul loc unde mă simt acasă. Atunci cumpăram o lamă.”

*

„Simt că în fiecare zi care trece îmi explodează bucăţi din corp, se evaporă şi dispar pentru totdeauna. Şi încă mai sper cu toate astea că într-o zi voi fi din nou eu cel întreg, eu cel puternic şi invincibil. Cea mai mişto fiinţă care a existat vreodată pe lume.”

*

„De multe ori aveam să mai fiu de partea cealaltă a geamului, izolat, inutil, prins în capcană de un monstru urât care se bucură că nu pot fi decât un banal spectator. Mă uitam la oamenii care mergeau grăbiţi, impasibili, cu multe sacoşe, unii cu copii de mână de-abia luaţi de la şcoală, inevitabil precipitaţi, cu aerul că ştiu foarte bine încotro se îndreaptă, oameni cu responsabilităţi, griji şi vieţi cu un sens solid, bine stabilit. M-a fulgerat, pentru prima dată sub forma asta atât de explicită, venit de nicăieri, poate din picături de ploaie, muște și macazul ce trebuia schimbat la câteva stații, gândul că eu într-o zi nu voi mai fi absolut deloc. Că nu voi mai putea privi ca acum ce se întâmplă în jurul meu, că nu voi mai gândi, voi fi nimic, va fi ca într-un somn definitiv dar atât de diferit de un somn obişnuit, pentru că nu voi visa nimic, nu voi mai avea amintiri. Şi nu mă voi mai trezi. EU nu am să mai exist, şi nici nu am să mă transform în altceva, nici nu voi pleca într-un loc mai frumos sau mai urât, ci am să dispar pentru totdeauna fără să las în urmă niciun semn, nicio bucată din mine. Nu-mi voi mai putea privi ghetele, corpul, mâinile, unghiile.”

*

„Ştiam atunci că nu voi mai uita niciodată, că o voi târî după mine ca pe un secret plin de ruşine pe care îl cunosc doar eu pe lume, ca pe o greutate care nu mă va mai lăsa niciodată să respir cu bucurie şi nepăsare ca până atunci. La început m-am înecat, am încercat să înghit dar saliva mi-a rămas în gât, am luat o gură de cico dar şi ăla mi-a rămas în gât. Am început să urlu şi să mă zgârii pe faţă. Voiam să cobor, să fug, în naivitatea mea speram că pot fugi și pot scăpa, că trebuie doar să mă dau jos.”

*

„În clasa a treia am început să ascult rock. Ascultasem şi înainte, pe la amici şi de prin casetele lui taică-miu. Chestii uşurele, alice cooper, manowar, bon jovi, guns n’ roses, cannibal corpse, scorpions, metallica, ac/dc. Cred că eram fan marilyn manson dar nu îmi mai amintesc exact. M-am îmbătat pentru prima dată într-un cimitir, cu ţuică şi vin de la bunică-miu, nu mai fusesem în cimitir singur. Am fost prima dată şef de gaşcă. M-am ales cu câteva cicatrici dar şi cu un narcisism de care nu am scăpat nici până acum, deşi au trecut mai mult de cinşpe ani. Am fugit de acasă.”

*

„Dacă aş avea posibilitatea de a schimba lumea şi de a o salva, nu aş face-o. Aş da foc cu voluptate universului, aşa cum dai foc unei biserici de carton, pentru că de atâtea ori m-a sedus şi apoi m-a dezamăgit cu brutalitate.”

*

„Am o iubită, R., şi un iubit, B.”

*

„Aseară m-a vizitat un berbec cu două rânduri de coarne. Era imens, atingea cu coarnele tavanul, stătea în două copite. Nu behăia, era cuminte, şi totuşi nu ştiu de ce silueta lui părea ameninţătoare. Aveam laptopul deschis, lumina era stinsă căci mă culcasem de câteva ore, iar pâlpâitul arunca umbre prin cameră, berbecul apărea şi dispărea. La un moment dat mi-am dat seama că ţine o ţigară, neaprinsă, în colţul gurii. Prima chestie la care m-am gândit a fost că vrea să-mi ceară un foc. Mă pregăteam chiar să bâjbâi după brichetă, pe urmă mi-am dat seama că, dacă ar fi vrut, şi-ar fi aprins şi singur ţigara. Cred că semăna un pic cu iepurele lui donnie darko. Stătea acolo şi mă privea în timp ce încercam să adorm. Părea singuratic, şi îmi era un pic milă de el. Mă enerva doar că nu zice nimic, nu face nimic, doar se uită aşa la mine. Don’t just stand there, for fuck’s sake, man, i-am zis în gând.”

*

„Când l-am întâlnit astfel prima oară pe diavol, am tresărit. Avea chipul meu.

 

Bine te-am găsit, tată. Te-am visat, fiule. În nopţi de iarnă te-am visat, şi aveai chipul meu.”

*

„Nu am pentru ce să trăiesc. Şi îi dispreţuiesc profund pe oamenii care au sau cred că trebuie să ai ceva pentru care să trăieşti. Nu am avut niciodată; doar m-am minţit că am, a fost o scuză. Dar am terminat cu asta. Când ai pentru ce să trăieşti pierzi din vedere tocmai trăitul. Trăiesc doar ca să văd ce iese din asta. Şi să mă piş pe mine de râs.”

*

„Uneori mă gândesc că iubirea asta imensă şi inutilă pe care o simt pentru propria-mi fiinţă încurcă totul, face ca fiecare zi să fie atât de greu de dus cu bine la un final dacă nu fericit cel puţin nu tragic, că strică tot ce se mai poate strica.”

*

„Vreau ca atunci când stau cu tine să am senzaţia că stau alături de toţi oamenii care mi-au plăcut vreodată, de toţi cei pe care i-am admirat, vreau ca toate fiinţele astea să se îngemăneze în tine, vreau să-mi fii de ajuns. Vreau să fii singurul lucru pe care l-aş lua dacă aș cere nota, aș închide șandramaua și m-aş muta într-un alt univers.”

*

„Vreau să-ţi pun ţepi pe zgardă, vreau să-ţi intre în jugulară, vreau să fii a mea definitiv.”

*

„Vreau să nu mă mai plictisesc de tine niciodată.

Vreau să te iubesc mereu ca atunci când sunt drogat. Vreau să-mi fii suficientă.

Eşti doar o altă fiinţă, altă fiinţă, atât de diferită, alta decât mine. Ai gândurile tale, ai amintirile tale, ai atâtea lucruri pe care nu le înţeleg şi-mi sunt inutile.”

*

„Sunt şarpele cu pene albastre din visul tău idiot şi fluturele negru tatuat din visele mele perverse şi deprimante.”

*

„Nu i-aş omorî, e adevărat, ar fi mult prea blând. Cu adevărat crud ar fi să-i pot face să se privească pe ei prin ochii mei.”

*

„Găsesc vreo trei milioane, da’ în hârtii de cinci sute şi nişte mărunt. Mă bate gândul să iau una de cinci sute. Mă mai gândesc. O bag în buzunar. Că dacă mă răzgândesc, pot oricând să o pun la loc, când e el la bucătărie, îi cer ceva de mâncare, şi o pun la loc. Dar dacă e să nu o iau şi mă răzgândesc după aia şi vreau să o iau, e mai greu. Mai ales că dacă e să o pun la loc, o să ştiu că fac o faptă bună şi nu o să-mi tremure mâna sau mai ştiu eu ce, o să fiu mai precis. Aşa că o las în buzunar.”

*

„Mă gândesc că ar trebui să fie cumva altfel, că nimeni nu poate muri conştient de sine, dacă ar fi conştient, ar încerca să facă ceva, să fugă, poate… Mă gândesc că nu mori niciodată aşa din senin, că ştii cumva înainte. Ceva se schimbă, ceva se schimbă așa cum n-a mai făcut-o niciodată până atunci.”

*

„Zice că iar n-o mai interesează dacă moare, nu-i mai e frică, e fericită. Are dreptate. Râdem de toţi, de tot universul, de toate ideile stupide în care unii cred, ne pupăm. Râdem, râdem mult şi fugim. Azi ne-am luat zi liberă.”

*

„Oare e grav că n-am visat niciodată petale de trandafiri? Roz? N-am visat nici altă culoare. Visez în schimb sânge, mult sânge, visez sânge chiar și când sunt treaz.”

*

„Scaunul se clatină puțin, încerc să văd dacă pot să-i fixez piciorul mai scurt, dar observ că nu stau pe un scaun ci pe un dulăpior de bucătărie.”

*

„Din prima zi nu mai țin minte decât că ne pișam împreună pe zăpadă, încercam să desenăm conturul unui iepure galben, mă rog, al meu ieșea mai roșiatic, mai maroniu, pipi de mahmureală. Al lui ieșea alb-gălbui, băuse de dimineață mai multe beri. Pe urmă știu că am dormit puțin, îmbrățișați, în curte. Ne-au găsit când au ieșit să facă grătar. Ne-au dus în camere și ne-au pus cu picioarele pe sobă.”

*

„Nu știu de ce am ieșit diferit. Mama nu a mâncat nimic special cât a fost borțoasă, nici măcar nu a băut, nu s-a drogat. A preacurvit, dar asta nu se pune.”

*

„“Și de cine e scrisă procesul lui kafka?”

“…Că trebuie să trec și autorul, nu doar titlul cărții. Dar dacă nu știi, nu e o problemă, dau eu un search pe google.””

*

„Când ești foarte aproape fizic de cineva, îți pare străin. Când vrei de mult timp să te săruți cu cineva, și când în sfârșit o faci, e prea aproape, nu se întâmplă acel ceva din imaginația ta. Credeai că vei simți mai multe atingând anumite buze, mângâind anumite părți ale corpului cuiva și, de fapt, simți ceea ce ai simți cu oricine altcineva.”

*

„Cad. Fireşte, cad, întotdeauna cad. Cad într-un gol imens, negru, ca un con cu vârful în jos, dar niciodată nu ating vârful conului. Ca şi cum coşmarul nu ar fi strivirea finală, ci însăşi căderea nesfârşită.”

*

„Vom trece peste un timp în particulele de aer, vom muri şi vom învia în flori, ne vom topi în picături de ploaie torenţială. Vreau să îi spun toate astea, şi nu ar fi decât o minusculă firimitură din înţelegerea mea din acest moment. Îi privesc însă ochii roşii, umezi şi îmi dau seama că nu ar avea rost.

Ea ştie.”

*

„Au fost clipe în care m-am simțit ca acum, poate singurele care au meritat vreodată. Au fost multe. Și într-un timp trăiam numai pentru ele, în restul vieții doar le așteptam. Când știi că ești înăuntru, că înțelegi, că simți totul, știi că nu vrei să te trezești, pentru că trezitul ar fi ca o palmă, ca un scuipat, ca o bătaie de joc pentru tine care ai simțit toate astea, care ai fost acolo unde ar alege să stea probabil dumnezeu dacă ar exista. Oricum, în momentele alea nu te gândeai la trezire, pentru că nu îți puteai imagina că ar mai putea fi ceva după asta, că ai mai avea cum să supraviețuiești după ce ai înțeles atâta, după ce ți-ai răspuns într-o singură clipire la toate întrebările la care așteptai răspuns, pe care le-ai gândit vreodată, și nu te deranja câtuși de puțin că asta e, aici se termină, aici e capătul liniei.”

*

„M-am gândit astăzi că iubirea poate fi de două feluri. Te îndrăgosteşti de fiinţe care îţi seamănă, în care îţi adori de fapt propriul narcisism, şi iubeşti şi fiinţe cu totul şi cu totul diferite, în care iubeşti ceea ce nu poţi avea şi ceea ce nu poţi fi. Nu ştiu care e mai mişto. Ştiu că eu am experimentat-o în special pe prima. Cred că a doua e cumva mai altruistă şi mai sinceră dar, în acelaşi timp, e şi o recunoaştere a faptului că nu îţi eşti ţie de ajuns, că nu eşti totul pe lume. Şi nu pot fi de acord cu aşa ceva.”

*

„Scot mp3 playerul pentru că mă agasează vocea babei. Bag marduk. Cât timp baba stă cu spatele la noi, dau ușor din cap. Bag o cască și în urechea lui B. Ne distrăm, ne-ar mai lipsi o bere. Ăia râd de se pișă pe ei. La un moment dat, baba se întoarce spre noi:

„Ssssttt! Ia faceți liniște puțin!”

Ăia sunt deja pe jos, pe sub bănci, de atâta râs. Noi, cu câte o cască în urechi, suntem absenți.

„Ce-i zbârnâitul ăsta? De unde vine?”

„E muzică, doamnă”, spune un tocilar din prima bancă.

„E de la băieții din spate. E din aia, rock”, se bagă în seamă cu solicitudine tocilarul.

„Sssttt! Iar se aude! Măi, ce-o fi asta?”

„E muzică, doamnă!”, zbiară clasa.”

*

„Îl culeg pe B. și mergem să ne îmbătăm ca porcii.”

*

„Ajung la sediul „companiei” transpirat vai steaua mea, de abia mai respir, am băgat juma’ de pachet de țigări pe drum, m-au prins două haite de controlori, bine că n-am buletinul niciodată la mine, m-au dat jos, m-am urcat în alt troleibuz, m-au prins și acolo, o gagica s-a dat la mine, era nașpa, o babă m-a înjurat că port piercing, niște maneliști m-au făcut emo (!), am îmbrâncit un moș și mi-a părut rău, dar ce să fac, e prima mea zi de jurnalist.”

*

„”Eu credeam că apolinic vine de la apă, ceva legat de apă, de apometru”, spune individul.”

*

„Ajuns în stradă, îmi aduc aminte că am uitat să îi iau eșarfa, dar îmi e prea lene să mă întorc să i-o iau. Parcă mă încearcă o foame. Pula mea, ce-am obosit, cum o fi să fii pizdă să mergi la cumpărături în fiecare weekend în loc să stai la bere?! Horror. Mă opresc la un butic, îmi cumpăr chipsuri. Mănânc puțin, mi se face sete. Intru în alt butic și îmi iau o cola. Mai am 2 milioane 90 de lei. Stau cu punga de chipsuri și cu cola în mână în stație și mă gândesc ce pula mea îi iau lui G. Văd niște controlori care dau să se urce în autobuz și strig din toți rărunchii: Șaseeee, se urcăăăă controloriiiiiiii! Vreo 8 maneliști sar imediat jos din autobuz. Controlorii au rămas cu buza umflată sau în cel mai bun caz au mai prins doar vreo pizdă întârziată. Sunt mândru de mine. Am făcut o faptă bună, haiducească, chiar dacă pentru maneliști.”

*

„Tocmai când îmi căutam cartela ca să intru, așa flowerless, adică doar cu trandafirul pentru R, dar ăla nu se pune, văd pe gardul unei curți de vizavi o buruiană cu flori mov. Tii, ce brodeală, mă gândesc. Traversez și rup o bucată de buruiană. E marfă. Seamănă cu G., așa, etno. Și merge cu capra.”

*

„“MI-A LUAT  DE ZIUA MEA O CAPRĂĂĂĂĂĂĂ!!!!”, urlă ca scoasă din minți, după care părăsește în fugă biroul. Pașii ei se aud pe culoar și, din ce în ce mai vag, cuvintele: “Asta sunt eu pentru ei, o capră!!!! O nenorocită, o împuțită de capră!!!!!!””

*

„Șerpii s-au urcat deja pe mine, îmi cântă un cântec de leagăn. Bine ai venit tată, bine te-am găsit mamă. Pe unde ați umblat toți acești ani? Da, știu, ați avut viața voastră. Și eu am avut-o pe a mea, ce-i drept, să nu vă imaginați că am stat să vă aștept să mă luați acasă. Monstrul nu m-a devorat în întregime. A fost un monstru blând, doar m-a lins puțin în cur. Ah, vorbesc obscen? Îmi cer scuze. Monstrul m-a… alintat. A fost un părinte bun. De la el am învățat să ucid ființe mici, ființe fără apărare. Să le chinui și pe urmă să le ucid. Să le aleg în special pe cele de sex feminin, să anulez posibilitatea procreării, să scutesc lumea de încă un furuncul, încă un coș scârbos pe pielea ei impecabilă și parfumată.”

*

„Voi dispărea singur. Lumea va scrie despre mine cântece, va compune poezii. Nu va mai avea nicio importanță. Nici măcar nu am să mai pot fute pizdele care vor saliva citind toate chestiile care mă vor avea ca personaj principal, cel mai uman dintre toate spiritele malefice care au vrut să aducă omenirea pe marginea prăpastiei.”

*

„În autobuz sau metrou au aceleaşi priviri goale. Se feresc unii de alţii, au privirea unui nebun care ascunde cu precauţie într-o groapă în nisip un dop scâlciat de plută. “Nu te apropia de dopul meu!” Te întrebi dacă au simţit vreodată ceva.”

*

„“Alegeţi statutul de călători corecţi. Vă mulţumim.” Nu aţi trece niciodată prin viaţa voastră fără bilet. Deşi nu sunteţi siguri că există, măcar, controlori. Nu v-au ieșit în cale, până acum, niciodată.”

*

„Vor veni alţii în locul vostru, care vor accepta cu cea mai mare bucurie jugul lăsat liber. Şi-l vor trece cu mândrie în jurul gâtului, vor ţine spatele drept ştiind că au intrat în rândul lumii. Se vor lăuda la părinţi că au găsit un jug liber. Părinţii vor muri împăcaţi.

 

Şi ei vor trece la fel de neînsemnaţi. Şi tot aşa, până la sfârşitul timpului, până când satan se va plictisi şi va opri spectacolul ăsta grotesc. I se va face şi lui greaţă într-un final de atâta mediocritate, de fiinţe atât de imbecile şi va spune: tăiaţi! Şi veţi dispărea din scenă, la fel de discret precum aţi intrat. El… ei bine, el găseşte întotdeauna cu ce altceva să se amuze.”

*

„Cât de ușurător ar fi să poți să dai afară așa, dintr-o singură mișcare, tot ceea ce îți face rău, tot jegul ăsta, toată împuțiciunea, să o scoți din tine odată pentru totdeauna. Să o lași undeva, într-un tufiș, dintr-un sat al cărui nume nici măcar nu l-ai reținut. Să te urci pe urmă în mașină și să pleci renăscut, o ființă cu totul nouă, purificată, până la următoarea întâlnire cu alte angoase, alte obsesii, pe care la rândul lor le vei vomita pe o altă autostradă, în alt sat necunoscut plin de ființe feline, care nu au griji, care trăiesc purtate de vânt și de instincte, ființe cu care mi-am dorit dintotdeauna să semăn.”

*

„S-a întors și mirosul ăsta pe care îl urăsc atât de mult, mirosul fricii, al panicii fără de scăpare. Mi-am dorit dintotdeauna să fug, știu, e o prostie dar asta e prima senzație care te încearcă, știi că nu ai cum să scapi de fantomele minții tale dar primul impuls e să fugi din locul unde te afli când te lovește. Am coborât din mașină dar ea era încă acolo, pentru totdeauna acolo. Nu voi fi vindecat niciodată. Uneori, doarme, dar de plecat nu va pleca niciodată.”

*

„A trebuit să îmi port frica care mă sugruma, care mă făcea să îmi doresc să fi sfârșit deja cu toate astea, din benzinărie în benzinărie, încercând zadarnic să înghit măcar o gură de apă, trăgând aer în piept cu forță, inutil, căci oricum îmi rămânea în gât, ca și cum acolo aș fi avut un balon care sugea tot aerul și se umfla tot mai mult. Suportând cuvinte binevoitoare care mă făceau să sufăr și mai tare. Am purtat-o până acasă, în vizuina mea jegoasă și uitată de lume, unde mă pot ghemui în fiecare seară în poziție de fetus și pot plânge și pot urla și pot înțelege tot.”

*

„Mi-am dat seama dintr-o dată că ar fi o moarte mișto, că zbaterea ar fi scurtă, după care totul va fi liniștit, gata cu frica, cu suferința și mai ales cu lupta de zi cu zi de a fi tu, de a te împotrivi celor care vor să te transforme într-o momâie, pentru a te băga și pe tine în final în rândul lumii. Cu lupta de a mai obține încă o oră, iar pe urmă încă un minut în care să fii tu, în care să nu te lași alterat de jegul celor din jur, de prostie, prefăcătorie, indiferență, urâțenie, compromis. Cu impasul de a face bani de o bere și de un sandviș fără să îți vinzi inocența, pe care toți par să ți-o râvnească, toți vor să o cumpere tocmai pe ea. Să fii singurul viu printre morți, singurul care nu miroase a cadavru. Să fiu tras la răspundere pentru mirosul meu, care iese din normele acceptate unanim.

Stăteam acolo, resemnat și uitat pe mal, trist, ca un pește care și-a pierdut răsuflarea la amiază. Acceptasem totul și eram fericit.

Valul s-a spart cu zgomot și cu multă spumă la picioarele mele.”

*

„Mă uit la pizde. Mă plictisesc. Fluier.”

*

„Îmi e milă de astea câteva ore pe care le-am petrecut cu dobitoaca. Vreau să aibă o finalitate. Dacă nu o mulg de bani, cel puțin poate o fut, iar dimineața îi spun pe de-a-ntregul ce părere am despre ea. Poate se sinucide. Poate așa salvez un bou care o va lua, prin dracu’ știe ce prostie inimaginabilă, de nevastă, îi va face doi copii, un băiat și o fată, sau două fete sau doi băieți, și își va fute viața pentru totdeauna cu ea. Numai pentru asta și tot merită să o fut. Dar nu vreau să o fut. Vreau să beau. Mult, și nu îmi ajung banii.”

*

„Mă duc iar să mă piș. Calc în căcat, mă piș pe bocanci, dar, de data asta, nu mai vreau să mă șterg de căcat. E emblematic pentru viața mea să fiu plin de căcat pe bocanci. I love shit. La oglindă e o altă gagică. E aia care seamănă cu R. din spate. Din față seamănă cu dracu’, parcă aduce așa un pic cu mama.”

*

„Pentru că seamănă atât de mult între ele. Pentru că după ce te desparți de una, următoarea va fi inevitabil și mai nașpa. Pentru că toate au aceleași defecte. Pentru că după ce ai futut 20, încep să se repete, pe rând, forma sânilor, a fundului, a buzelor, locurile de pe corp afectate de celulită, sprayurile și gelurile de duș pe care le folosesc.

 

Pentru că urăsc partea copilăroasă din tine. Pentru că îți ucid tot ce ai mai personal, mai original, mai inocent și mai nebun în tine.

 

Pentru că sunt proaste. JET.”

*

„”Și de când vă cunoașteți?”, o întreabă mama.

„Păi nu mai știu exact… de destul de mult timp, de pe vremea când îmi trăgeam în venă. Acum trag doar pe nas”, o lămurește R, zâmbind inocent.”

*

„Iubirea față de mine, prima mea certitudine. Apoi ai urmat imediat tu. O ființă ruptă din tine, care îți cunoaște gândurile, care te desfide dar cel puțin te înțelege, un pui, carne din carnea ta și spirit din spiritul tău. Nu aveam cum să uit cine ești. Nu voi uita niciodată.”

*

„Fără să-mi dau prea bine seama ce fac, înfig lama în stomacul curvei. Carnea e moale, carne de curvă, rana se crapă, pielea i se răsfrânge de-o parte şi de alta. Ţipă din ce în ce mai tare, trenul se apropie, zgomotul devine insuportabil, sper să mă pot abţine să nu cumva să fac o prostie, nu vreau să mor dar uneori dorinţa asta devine mai puternică decât autocontrolul. Nu vreau să mor călcat de tren sau cu gâtul tăiat. S. se apucă să-i dea muie. Din stomac îi curge în continuare sânge. Se îneacă. S. îi trage două palme peste faţă. Trenul se apropie cu o lumină orbitoare, ca o flacără. Vreau să fug, să mă ascund, să scap de tentaţia asta îngrozitoare. Fără să stau pe gânduri, mai înfig o dată lama în stomacul curvei, îi fac o tăietură până la buric. Gaura i se cască şi din ea încep să sară broaşte. Broaşte mici şi verzi. S. se opreşte din dat muie şi contemplă fascinat spectacolul.”

*

„B. se întoarce cu o sticlă goală de bere. O sparge de gard şi gata, a făcut rost de tăietor, îmi zice. Până să apuc să zic şi eu ceva, se taie cu ciobu’. Se taie cam adânc.

„Să-mi bag pula, cred că mi-am tăiat venele”, râde B.”

*

„La un moment dat, mă împiedic şi cad pe un mormânt. Mă înţeapă ceva în fund. Mortu’, îmi zic. Sunt beat. Sunt de fapt doar nişte flori uscate, multe flori uscate. S-a ofilit mortu’, îmi zic, şi încep să râd puţin isteric. Aurolacul ne priveşte mirat. Merge cu câţiva paşi în urma noastră, pătruns de respect. Nu zice nimic. O fi mut, îmi zic. Sau autist. Iar râd. B. mă întreabă de ce râd. Nu-i spun.”

*

„Ia uite bă, n-a murit, zice B. Râdem. Zbierăm la moşu’: Tataieeeee! Scoală! Moşu’ sare în picioare, nedumerit. Ne vede şi îşi aduce aminte de roabă. Se uită prin jur după ea. Nu e roaba, în schimb s-a întors mâţa. Ia mâţa în braţe.”

*

„Mă întâlnesc cu moşu’ la intrare. Şi-a găsit roaba. Dar a rătăcit pisica.

 

Mă salută şi îmi face un semn ciudat din mână, aş putea să jur că mi-a arătat două coarne. Sunt mahmur.”

*

„N-am spus nimănui că scuip sânge și că o să mor. Mai e timp. O să le dau vestea foarte teatral, trebuie să regizez chestia asta cumva. Poate scriu și un scenariu. Nu și-au dat seama că scuip sânge. Când mă apucă noaptea pe la chefuri, mă duc la budă și mă închid înăuntru. Aștept să-mi treacă. Dacă o să mă prindă cineva, o să le spun că e sânge fals și face parte din recuzită, m-am deghizat în vampir. O să umblu cu dinți falși de vampir mereu la mine, să fiu mai credibil.”

*

„Dacă, așa cum spunea amicul meu obsedat să afle dacă există dumnezeu, îți păstrezi sufletul după moarte, trebuie să ți-l însemni undeva foarte la vedere, ca nu cumva să îl încurci cu altul. Pentru că ar trebui să fie o mică graniță, o mică ruptură, în care să vă despărțiți pentru scurt timp, ca și cum l-ai depune în tăviță când treci prin detectorul de metale, după care reintri în posesia lui. Să știi să nu îl iei pe al altuia. Cine știe cum arată sufletele dezbrăcate de trupuri, poate că seamănă între ele, poate că nu se pot exprima, nu pot vorbi.

 

Așa, marcat cu suferință, nu ai nicio șansă să-l încurci. Să pleci acasă, în celula ta din fundul iadului, cu sufletul altuia.”

*

„Cele mai profunde lucruri din lume nu le poți găsi decât în tine.

 

Coșmarurile sunt în mine, și mântuirea, și teama, și tot vălul negru care îmi strânge tâmplele, și toată durerea asta care mă sufocă, totul. Nu mi-a fost niciodată frică de ceva ce vine din afară, ceva străin. Nu m-ar fi putut atinge. Nu m-a făcut fericit decât ceva ce a existat dintotdeauna în mine.

 

Moartea vine din noi nu din afară, e umbra noastră, e alterego-ul pe care îl purtăm în cârcă și cu care ne conversăm atunci când ne simțim singuri.”

*

„Sângele pe care îl scuip în somn e aproape negru. E roșu foarte închis, amestecat cu puțină flegmă. Fără să aprind lumina, pare negru. Îmi pare rău de el, după ce ajunge pe jos, îmi pare rău că mi-a părăsit corpul și este condamnat să se sleiască, să se evapore, să nu mai trăiască. O mică parte din mine care se duce pentru totdeauna.”

*

„Fiţi voi sclavi, respectaţi-vă principiile voastre morale de căcat, muriţi de frică în bârlogurile voastre scârboase, căptuşite pe pereţi cu teamă şi laşitate.”

*

„M-am simţit de atâtea ori mult mai apropiat, ca înţelegere a spiritului, de un viţel, decât de o pizdă, decât de un copil sau decât de un manelist.”

*

„“Fir-ai al dreacu’ de satanist! Rockeri pletoşi!”, ne apostrofează fiul moşului, un manelist în trening, cu o paporniţă imensă, din care scoate capul, umil, resemnat, o raţă.

“Ce dai, mă, în tata? Eşti chior, mă?”, mai strigă el în urma noastră.”

*

„”Da, sunt curvă, sunt minoră și mă duc pe litoral la produs. Îmi este permis să iau un loc în compartimentul dumneavoastră?”, zice D.”

*

„Dacă mă uit spre geam dintr-un alt punct îmi dau însă seama că poate ea nu e deloc acolo. Tot ceea ce am crezut, tot ceea ce a dat sens vieții mele în ultimii doi ani ar fi putut să nu fie decât o iluzie. Poate că R. a fost scuza mea, alibiul meu de la a mă eschiva de la adevărata menire, ce ar fi putut fi aceea de a distruge mocirla asta, de a curma suferința speciei umane.”

*

„Poate că R. e doar o creație minunat de perversă a nebuniei mele, la fel ca berbecul cu două rânduri de coarne care în ultimul timp mă vizitează tot mai des. El nu găsește niciodată bricheta, ea nu găsește un mod de a mă iubi așa cum sunt.”

*

„Parcă mergem dintotdeauna cu trenul ăsta și, la o adică, am putea duce o viață foarte mișto noi patru, pentru totdeauna într-un tren. Doar să nu ni se termine banii de bere. Să putem coborî oricând în diferite gări și să mai luăm bere. Să nu se termine nici gările niciodată.”

*

„Mă gândesc că are nume de vrăjitoare. Am văzut cândva un film cu o vrăjitoare pe care o chema ramona.

 

Să dispărem toți patru și să nu lăsăm nimic în urmă. Dacă am lăsa ceva, am compromite toate chestiile în care am crezut, tot ceea ce am trăit, ar însemna că am dat ceva din noi lumii ăsteia de căcat.”

*

„Mergi cu mine până la capăt, diavolița mea, lumina mea.”

*

„Am ajuns în gara mangalia și e deja toamnă.”

*

„A mai trecut un an. E din nou toamnă, puţin frig, şi am 25 de ani.”

*

„Poate că R. nu şi-a perindat paşii diabolici prin lume niciodată. Nici ea, nici ceilalţi. Poate că perfecţiunea nu există, sau cel puţin nu există în afara fiinţei mele. Poate că R. a fost doar eu, doar în mintea mea, doar o fărâmă din mine.

Poate că am fost, dintotdeauna, doar eu.

Poate că nu a existat vreodată nici măcar lumea.”

*

„Eu care sunt acum, în clipa asta, nu voi mai fi niciodată. Am să continui să trec prin lume, asta dacă voi alege prima variantă, cea a uitării, şi să culeg tot ce e mai pervers din lucrurile ce mi se întâmplă. Voi înţelege multe chestii noi, poate, pe care de fapt le-am ştiut mereu dar le-am uitat. Am să trăiesc mai departe pentru frumuseţe, suferinţă şi moarte.”

*

„Nicicând, în niciun alt timp sau spaţiu, în nicio altă istorie, în niciun alt eon, nu voi mai fi eu. Pentru că bietelor fiinţe alese de diavol, care îşi înţeleg rostul clipă de clipă, condamnate să stea la stânga sa pentru vecie în purgatoriu şi să privească necontenit mărirea şi decăderea lumilor, toată desfăşurarea asta ridicolă lipsită de viaţă, lipsită de sânge, lor, celor mai minunate fiinţe pe care universul ăsta de căcat le-a vomitat vreodată, nu le este nicicând dată a doua şansă de a fi pe pământ.”