Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes Despre cărți

„Cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta palma pe care a primit-o Anghelescu de la viață”

„Mi-am zis că trebuie să citesc cartea astea de foarte multă vreme. Și ca să vă dați seama de cât timp o am în bibliotecă, trebuie să vă spun că Editura Herg Benet a scos-o pe piață în 2014, iar eu mi-am achiziționat-o la Gaudeamus-ul din acel an. Imediat după ce am pus mâinile pe ea, mi-am spus: o păstrez pentru vacanța de iarnă – pe atunci eram în clasa a unsprezecea –, deoarece o carte comică se merită a fi citită atunci când ai timp să te bucuri de ea. Da, sigur! După ce a stat mult și bine fără a mă mai atinge de ea, a avut o perioadă în care voiam să o citesc, dar nu aveam starea necesară. Și ca să ajung să lecturez o carte doar de dragul de-a fi citită, înseamnă că nu mă bucur și nu înțeleg conținutul pe deplin. Dar de când am început acest an, m-am hotărât – pe lângă a reciti cărțile care nu aveau recenzii pe blog – că voi citi mai mulți autori români. Așa că, în fiecare lună, voi alege câte o carte – sau mai multe – scrisă de contemporanii noștri. Și, în felul ăsta, am ajuns să mă țin ca un scai de povestea lui Gigică; dacă a ajuns să fie un scriitor de succes pentru o lună, înseamnă că se merită a-i fi citită viața.

Atunci când m-am apucat de ea, am plecat cu gândul că voi râde în hohote – imediat când văd cuvântul „pamflet”, îmi dă impresia că amuzamentul va fi la tot pasul –, dar eu, în schimb, mă gândeam cu tristețe la toată situația lui Anghelescu. Și nu pentru că aș simți milă pentru el – cel puțin nu genul acela de compătimire care mă duce cu gândul la faptul că lumea ar fi prea crudă cu el –, ci pentru că e genul de speciment care nu a fost înzestart cu prea multă minte. Un personaj mult prea credul, cu o încredere mult prea ridicată în forțele proprii și cu o aroganță greu de descris în cuvinte. Ca unii „scriitori” din ziua de azi. Legat de încrederea în forțele proprii, se spune că orice îți pui în cap, dacă ai încredere și muncești mult, poți ajunge orice îți dorești, ar spune unii. Da, se spune, dar, după părerea mea, dacă îți dorești să devii vacă, asta nu înseamnă că și poți ajunge la propriu o vacă. Poți, cel mult, să ai un comportament de vacă, dar aici e altă poveste. Așa l-am perceput eu pe Gigi Anghelescu – nu ca fiind o vacă –, mult prea încrezător în persoana lui; uneori trebuie să știi până unde îți sunt limitele, iar cele ale lui Gigi se opresc între hotarul dintre a fi îndrăgostit de Daniela Crudu și a limita pentru distrugerea unui scriitor care are ce căuta în tagma literară. Nu pot spune că l-am disprețuit, dar nici mult nu mi-a fost până să ajung acolo; motivul pentru care nu simt o ură gigantică pentru el este mama lui. Mama care îi călca cămășile, îi dădea bani de buzunar – unui om ce are treizeci și nouă de ani, patru luni, o săptămână , trei zile, șase ore, patru minute și câteva secunde – și îi făcea orice mâncare îi poftea inimioara, la orice oră din zi și din noapte. Un copilaș al mamei. Încă mai are de crescut, bietul de el! Poate că ăsta e un pretext prin care să-l consider încă un inocent, dar până la urmă și comportamentul ăsta de copil neștiutor, care nu înțelege nimic, ascunde și el o doză mare de prostie.

Și ca să nu se simtă prost pentru că vorbesc numai despre el, despre Gigică, acest geniu al literaturii care nu este înțeles de nimeni, îmi voi îndrepta privirea și spre celelalte personaje din carte, atât de poetice, ce formează această societate mirobolantă, ascunsă până acum de ochii noștri. Bineînțeles că dacă un prost preferă să sară gardul, când la douăzeci de centimetri în dreapta lui se află o poartă deschisă, și restul vor proceda precum el. Deh, pentru că poarta este doar o capcană. Așa și cu marii lui prieteni. Dacă Georgescu și Mateescu s-au afirmat în „cultură” prin poeziile ce sunt îndreptate doar spre o anumită categorie de oameni – oameni ai poporului, nu? –, Anghelescu de ce să rămână mai prejos? De ce să nu sară… CONTINUAREA AICI: http://padeniye.blogspot.ro/2016/03/cum-ars-o-anghelescu-o-luna-ca-scriitor.html

Share Button