Buruieni, femei și prejudecăți

În orice cârciumă rurală intri, sau chiar și în alea mai de la periferia marilor orașe, vei vedea bărbați stând la un pahar de tărie alături de fiii lor adolescenți, ‘’școlindu-i’’ despre cum vor trebui să-și țină în frâu femeia, când vor avea una. Dacă asculți și numai zece minute, deduci fără echivoc că, în înțelepciunea transmisă din generație în generație, soția e doar un alt animal care stă pe lângă casă, alături de capră, rață, cățel, porc, cal, pisică. Are nevoie de mâncare, din când în când, nu prea des, și de bătaie cât cuprinde, ca să te respecte, să știe cine-i cocoșul și să nu-i vină idei de la ăl necurat, să o faci să-și știe lungul nasului, că altfel nu îngrijește cum trebuie de gospodărie și copil. Să nu o lași să iasă prea des din casă și să te uiți la ea înainte cum e îmbrăcată, să nu îți facă numele de râs printre vecini, umblând ca o deșucheată. Foarte important e să nu rupă căpăstrul, că dacă începe să gândească cu mintea ei, s-a dus naiba căsnicia.

Ai zice că nu poate fi nimic mai grețos sau dăunător, dar ai greși. Încă și mai agresive și mai înapoiate de atât sunt sfaturile despre femei pe care tânărul le primește apoi și de la doamna mama lui, care perorează în timp ce împăturește sarmale. ‘’Ai grijă mamă la bagadoandele astea, că nu vor decât să te prindă în plasă, să-ți mănânce tinerețea și banii, în ziua de azi toate sunt putori, numai după distracție umblă, tu trebuie să găsești una cuminte, care să nu iasă din cuvântul tău. Să gătească, să facă lună prin casă, să nu fie din aia care stă și se uită în oglindă, parașută din aia. Să faceți mulți copii, mamă, că așa e pe placul lui Dumnezeu. S-o mai pui la punct cu o palmă din când în când, să nu intre dracii din ea.’’

Și nu doar învățăturile despre femei sunt atât de distructive și depășite în familiile astea împietrite în timp și în frică, ci aproape orice altceva li se mai spune tinerilor: despre Dumnezeu, despre rostul copiilor, despre sensul vieții, despre tot ce e iese din norme și trebuie anihilat etc.

Sigur că ar fi bună o materie la școală care să le vorbească adolescenților din astfel de familii despre cum stau de fapt lucrurile în societatea cât de cât civilizată a ultimului secol, cum s-a mai cizelat omul de când s-a dat jos din copac sau de când a ieșit din peșteră, dar cu siguranță discuțiile respective vor fi întâmpinate cu batjocură, pentru că doar așa se poate apăra copilul de ceea ce este nou și contrazice radical tot ce a învățat el acasă. Adolescenții din familiile respective de obicei cresc într-un mediu violent, dresați să nu conteste ce aud de la ‘’ăi bătrâni’’.

Mai rapidă și mai eficientă ar fi probabil schimbarea cu ajutorul modelelor, care să detroneze învățăturile părintești. Tânărul admiră nu știu ce cântăreț pop, să zicem – dacă l-ar auzi pe acela spunând că și femeile sunt oameni, probabil ar cădea măcar o secundă pe gânduri.

De asta e bine să vorbim cât mai mult despre subiecte sensibile, să mergem în școli, să o luăm de la zero, că biețile minți deformate, umplute de prostie și agresivitate, nu au o bază, trebuie construit pe un teren gol, proaspăt demolat. De fapt, demolarea este procesul cel mai complicat. Prejudecățile sunt buruienile cele mai rezistente.