Blog

Bancurile cu Daniel Cristea-Enache

Nicolae Manolescu, la biroul lui, cu o moacă gânditoare, aproape sictirită, priveşte lustra de care e agăţată o salbă de clopoţei.

La picioarele preşedintelui, criticul Daniel Cristea Enache se loveşte ritmic cu fruntea de pantofii şefului, intonând un imn din care se aud, sacadat, cuvintele: “Voi face totul!… Rog clemenţă… Propăşirea uniunii noastre… Omagii neţărmurite şi infinite!…” Cu moaca tot mai sictirită, Nicolae Manolescu se ridică de pe scaun, îl apucă pe Enache de guler şi-I aplică un bombeu în fund, proiectându-l afară pe uşă, care se închide cu zgomot în urma lui.

Nu trece nici jumătate de minut, şi pe fereastra întredeschisă a biroului intră nasul lui Daniel Cristea Enache, apoi ochelarii, apoi începutul de chelie. Văzând că preşedintele nu protestează, criticul se aşază ciuci pe pervaz şi, în clipa în care Manolescu ridică ochii spre lustră, sare în mijlocul încăperii. Îi îmbrăţişează picioarele preşedintelui şi se aud din nou: “Solidaritate… Lista… Cârtiţe… Propăşire… Omagii neţărmurite şi infinite!…” Plictisit, Manolescu se ridică, îi aplică un bombeu în fund, Enache scânceşte, e proiectat afară de uşă, uşa se trânteşte în urma lui.

Trece o jumătate de minut, fereastra scârţâie, nasul timid al lui Daniel Cristea Enache pătrunde din nou în încăpere. Face declaraţii, Manolescu îl dă afară pe uşă, se întoarce pe geam, sare la picioare, de data asta le şi pupă, lăsând urme abundente de salivă, e aruncat afară, vine pe geam, sare, intonează, pupă… Cu o precizie impresionantă, la fiecare zece ture ale lui Enache, Manolescu priveşte atent lustra, de parcă ar calcula ceva. La un moment dat, scoate şi un carneţel, pe care îşi notează înfrigurat nişte cifre.

La a 68-a intrare pe geam a lui Enache, preşedintele nu se mai poate stăpâni şi, curmând omagiile înfocate ale criticului, îi sugerează timid…. CONTINUAREA: http://www.morgothya.ro/doua-bancuri-cu-daniel-cristea-enache.html

Share Button

Lasă un răspuns