• Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Dresoarea
Cristina Nemerovschi
  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home

Despre cărți

„Avem nevoie de Vicky ca de aer. De ce? Cititi cartea.”

By Cristina Nemerovschi | 25 august, 2017

Share

Tweet

Share

Share

0 comments

„Am reusit in sfarsit sa stau la o cafea cu Vicky. Spun „in sfarsit”, deoarece haosul imi guverneaza mai nou viata si nu mi-am gasit timp s-o citesc pana acum, desi vinovatia crestea putin cate putin cu fiecare zi cand o vedeam in geanta, singura si trista. Astazi, insa, m-a tras insistent de maneca spre soarele si caldura de afara. „Am adus vara cu mine. Acum ma citesti?”

Da. Si-a inceput povestea si parca s-a terminat prea repede. Ea, cafeaua, tigara si ziua asta superba. Pare prea ireal sa fie atat de frumos in februarie. Iesit din comun. Insa nu se putea altfel cu ea.

Vicky nu e un tipar. E un amalgan de lucruri, varste, trairi, experiente, nebunii, gusturi si arome. E tot ceea ce vrei, insa nu esti sigur per total ca ai nevoie. Eu am considerat-o cel mai mult ca fiind puntea dintre real si ireal. E o fantoma vie, ce traieste in sufletul tau si cateodata o zaresti in anumite gesturi, priviri fugare sau atingeri. Sau atunci cand dai foc scolii. Depinde.

Citisem undeva ca exista doua posibilitati : ori o iubesti, ori o urasti si inchizi cartea dupa primele 10 pagini.

Iubeste-o. Agata-te insistent de fiecare cuvant al ei, de geaca de piele cu captuseala rosie, oja neagra ciobita, parul decolorat si ciorapii rupti. Cu totii avem nevoie de Vicky, sa ne deschida… CONTINUAREA AICI: https://brigetgunn.wordpress.com/2016/02/16/nymphette_dark99/

Related Itemscristina nemerovschispotlightvicky nu victoria

You may also like...

  • Răzvrătiţii – fragment
  • De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână
  • Lucrurile pe care le iubesc

Advertisement

  • Enter ad code here

Urmărește-mă

Facebook

  • Bio
  • Cărți
    • Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată
    • Rockstar
    • Vicky, nu Victoria
    • Păpuşile
    • Ultima vrăjitoare din Transilvania
    • Cum a ars-o Anghelescu o lună ca scriitor de succes
    • nymphette_dark99
    • Ce facem cu România?
    • Rezervaţia unicornilor
    • Ani cu alcool și sex
    • Sange satanic
    • Pervertirea
  • Despre cărți
  • Evenimente
  • Interviuri
  • Blog
  • FAQ
  • Home
Cristina Nemerovschi

Copyright © 2018 Cristina Nemerovschi

Recent

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

Noutăți

  • Cristina Nemerovschi | 21 noiembrie, 2019

    Răzvrătiţii – fragment

                                                                                                                             Răzvrătiți fie cei bogați cu duhul, căci împărăția lor nu este nicăieri.   Ieri dimineață am văzut...

  • Cristina Nemerovschi | 20 noiembrie, 2019

    De ce nu scriu despre teme ușoare și la îndemână

    M-a întrebat cineva acum o vreme de ce nu scriu despre cât de frumos miros florile și despre...

  • Cristina Nemerovschi | 19 noiembrie, 2019

    Lucrurile pe care le iubesc

    (fragment din „Vicky, nu Victoria”) 22. Radu chiar își luase în serios misiunea de a-i face pe elevii...

  • Cristina Nemerovschi | 18 noiembrie, 2019

    Gândurile voastre despre Zilele mele

    Am reușit să adun într-un final o mare parte dintre gândurile și impresiile pe care mi le-ați trimis...