
Despre cărți
„Așa AR TREBUI să fie în general cărțile”
„După ce am citit “Lolita” originală și am rămas cu impresia “meh, nu e cine știe ce”, nu am prevăzut că cineva va lua acea Lolita clasică și o va aduce în prezent. Dar nu înainte de a-i da o notă diabolică și de a o accesoriza cu arme albe, tupeu până la infinit și înapoi, deviații comportamentale și o fustă extrem de scurtă.
Dar nu are sens să mai vorbim despre Lolita inițială, deoarece cartea Cristinei Nemerovschi este cu totul altceva. Aveam impresia că am citit destul de mult încât să fi trecut și prin lecturi nerecomandate inimilor sensibile. Cât m-am înșelat…! Cred că de când am început să citesc romane, în această viață de cititor, nu am întâlnit o lectură la fel de șocantă ca aceasta. Sau, ca să fiu puțin mai indulgentă, “Nymphette” se află cu siguranță în top 5.
Mulți iubitori de cărți au două reacții opuse, extreme, atunci când întâlnesc o astfel de carte. Prima este să o critice dur: “Nu se poate să scrie așa ceva! Este vulgar, scandalos și insultător pentru literatură!” A doua reacție, a taberei “inamice”, este: “Ce păcat că nu întâlnim mai mulți oameni ca Vicky (în cazul de față). Aș vrea ca Vicky să fie fiica/sora/prietena/iubita mea!“ Ambele opinii mi se par exagerate, din motive evidente.
Pentru mine, cartea “nymphette_dark99“ nu este o insultă la adresa vreunei secte literare, dar a fost într-un fel eliberatoare. În același timp, o consider revoltătoare, dar și fascinantă. Cert este că nu m-a lăsat deloc rece și aș putea prelungi la infinit recenzia, detaliind fiecare sentiment pe care l-a născut în mine. Iar acest lucru este destul de marfă la o carte – așa AR TREBUI să fie în general cărțile. Să dea cu tine de pământ, să te răscolească și să te facă să arunci în oglindă priviri critice și să regândești tot ce știai despre lume. Din păcate, nu toate sunt așa…
Personajul creat de Cristina Nemerovschi, pe nume Vicky (nu îi spuneți Victoria că v-ați semnat condamnarea la moarte) este o fată de 13 ani. Cartea ne prezintă (în stilul cărții “De veghe în lanul de secară” – pentru cunoscători), traseul lui Vicky pe parcursul unei nopți întregi, în care ea încearcă să ajungă de la Brașov la București. Pe durata nopții, Vicky trece prin peripeții greu de imaginat pentru o puștoaică de vârsta ei. Dar, din nou, Vicky nu e o puștoaică obișnuită”…. CITEȘTE ÎN CONTINUARE: https://serialreaders.com/vezi-recenzie/1141
0 comments