„Stii senzatia aia cand vezi o persoana de o frumusete izbitoare, in metrou, pe strada, in parc si tot ce vrei sa faci este sa-i absorbi splendoarea prin toti porii, sa te hranesti cu o sclipire a ochilor sau sa-i atingi usor obrajii, ca sa te convingi ca pielea e la fel de catifelata pe cat pare?
Da, asa m-am simtit eu citind trilogia Cristinei. Cartile mi-au ajuns in jurul pranzului la munca, si in ciuda faptului ca am decis sa le incep acasa, nu m-am putut abtine. Stateau prea tentant pe birou iar bruneta de pe coperta volumului trei ma atragea cu misterul din priviri. Am zis fuck it si-am inceput. Am citit, mai bine zis am devorat povestea Alexandrei pe nerasuflate. Eram intre ciocan si nicovala : voiam sa se termine, dar in acelasi timp ma-njunghia inima cand terminam un capitol. Apoi un volum.
Istoria mea cu aceasta carte este destul de dubioasa. Citisem un review pozitiv mai demult si m-a atras, insa soarta mi-a fost potrivnica si n-am cumparat-o. Apoi, la targul de Craciun de la Universitate mi-a facut iarasi cu ochiul, dar fiind ametita de frig si vin fiert, am lasat-o cumva, cu sufletul indoit, pe tejghea. A treia, cum e si-n povesti, a fost… CONTINUAREA AICI: https://brigetgunn.wordpress.com/2016/01/27/ultima-vrajitoare-din-transilvania/
