„Am crezut că numai Lita Ford wears her balls on her chest!”

„Nu poți să vorbești despre “Rezervația Unicornilor”, fără să simți că îți crește un corn în frunte. Cartea scrisă de Cristina Nemerovschi, este ultimul volum din trilogia “Sânge Satanic” care a fost publicată de Herg Benet Publishers în 2010. Pentru mine este importantă atât reflexia pe care o lasă cartea în mansardele minții, cât și emoția pe care o răscolește lectura ei. Altfel, aș fi consumat-o ca pe un divertisment sau animal ciudat aflat pe masa de disecție. Am ținut să precizez acest lucru pentru cei care, la lansarea cărții de la “Cartea de Nisip” din Timișoara nu au înțeles de ce, vorbind despre “Rezervația Unicornilor”, vorbeam despre mine.

Atunci când te afli în mijlocul lucrurilor, în ochiul furtunii, ești furat de detalii. Am trăit acest sentiment în America când, în 1985, am venit în contact direct cu heavy metal și punk. O mare diferență față de metalurgia cultural muzicală a metal-rockului pe care l-am consumat în România, unde tot ce era „afară” era prezentat piramidal și avea o dimensiune eroică.

Este Rezervația Unicornilor o ficțiune, așa cum specifică antetul defensiv de la începutul cărții, sau o reculegere și interpretare a unor fapte reale? S-ar putea să fie și una și alta, poate chiar un decalc minat cu măiestrie de pe net, din literotica sau camerele de abur ale unor fani care fac un reenactment al drojdiei mediatice ce crește în jurul starurilor de muzică punk sau black rock.

Rezervația Unicornilor te face să simți urgența de a fi în mijlocul lucrurilor, de a fi unul dintre unicornii care respiră aerul de utopică libertate și frăție pe care îl găsești în mediile celor care nu mai au ce pierde.”

CONTINUAREA AICI: http://adiionita.wordpress.com/2014/05/11/cristina-nemerovschi-rezervatia-unicornilor-2014/

Adi Ioniță