„Ai reușit să mă emoționezi dincolo de lacrimi”

„Iubirea :

„Iubirea e, în primul rând, nebunie. Iubirea e sinceritate, dar nu orice fel, ci una dusă la extrem. Iubirea e risc; e saltul în gol de pe un vârf de munte. Iubirea e încredere. Iubirea e atunci când vrei să cuprinzi toată lumea în pumn și s-o ascunzi sub pernă. Iubirea e dorința de a trăi fiecare minut, de a lua timpul impersonal pe care-l trăiesc și alții și a-l transforma în ceva al tău, numai al tău. Iubirea e zâmbetul cu care te trezești pe față într-o dimineață de iarnă.”

și moartea :

„Nu-ți pare ceva străin moartea. Până într-o zi, când vine la un pas de tine și calcă peste inima ta așa cum ar trece în viteză un camion pe un pod de sticlă, fărâmițând totul și împrăștiind cioburi. Abia atunci îți dai seama că tot ceea ce credeai că știi despre ea era doar unul dintre învelișurile ei blânde, nu tot adevărul. Abia atunci înțelegi ce e moartea.” 

Viața e atât de imprevizibilă…
Tot ce ai azi, ai putea să pierzi mâine într-o fracțiune de secundă.
Oamenii de lângă noi nu sunt prețuiți așa cum merită. Și ne dăm seama de asta abia când nu mai sunt, când au plecat definitiv, când golul din suflet nu se mai umple orice ai face…
Părinții sunt îngerii noștri păzitori toată viața, chiar dacă greșesc față de noi, chiar dacă ne fac rău. Cred că mereu rămânem copii în fața lor și cred că cea mai importantă lecție pe care o putem învăța de la ei este să iertăm.

Cam asta o să gândești după ce termini cartea. O să simți că cineva a tras un semnal de alarmă în interiorul tău și o să începi să repeți ca nebunul, cât e ziua de lungă „Te iubesc!” ,  „Te iubesc!”, „Te iubesc!” , o să fii mai atent cu oamenii fără de care sufletul tău ar fi pustiu.”

CONTINUAREA: http://cititoriferoce.blogspot.ro/2015/03/cristina-nemerovschi-papusile.html