A apărut ediția a doua a cărții „Ce facem cu România? Dialoguri cu cititorii”

Anul acesta, la Bookfest, am lansat cea de-a doua ediție a volumului de non-ficțiune „Ce facem cu România? Dialoguri cu cititorii”. Dat fiind că a lipsit ceva vreme din librării, prima ediție fiind epuizată de mult, dar și pentru că se mai adunase mult material din conversațiile cu cititorii mei, am decis să o revizuiesc și să o completez… și iat-o 🙂

Am vrut o copertă care să fie și funny – cum sunt foarte multe pasaje din carte – dar și să cocheteze măcar puțin cu absurdul, cum este partea despre România din acest volum.

La romanele mele nu schimb nimic în substanța cărții propriu-zise, atunci când le reeditez. Am mai spus de multe ori, pentru mine literatura trebuie să te reprezinte pe tine, cel din momentul în care o scrii, nu pe tine care vei deveni peste 10, 20 de ani. Dimpotrivă, dacă prin cărțile mele de la început, în special în seria Sânge satanic, găsesc ceva cu care poate nu mai rezonez la fel de mult, mă bucur enorm, fiindcă asta înseamnă că eu nu am stat pe loc, am continuat să fiu vie în anii care au trecut. Un om care rămâne viu se schimbă și evoluează, iar, la polul opus, o persoană care rămâne împietrită toată viața și identică cu sine probabil se teme să trăiască și să se implice.

Însă aici, fiind o carte non-fictivă, am făcut ceva schimbări și mai ales adăugiri. Am adăugat pasaje de dialoguri cu cititorii în care sunt întrebată despre romanele care încă nu apăruseră la vremea scrierii primei ediții, am mai adăugat niște gânduri mai noi. „Perlele” indignaților le-am lăsat neschimbate – cine a citit, sau va citi, o să priceapă despre ce e vorba 🙂

Recitind-o, mi-am dat seama că mă gândeam mult la România, că mă gândesc și astăzi, că la fel ca atunci nu am soluții, fiindcă mi se pare că țara noastră ține cu dinții de boala ei și nu vrea să se vindece, și cum să vindeci un bolnav atât de încăpățânat și auto-suficient?

Se poate comanda aici, cu autograf, la un preț special de vară: http://www.hergbenet.ro/carte/ce-facem-cu-romania-dialoguri-cu-cititorii-cristina-nemerovschi

„România, în sine, nu e nimic; nu ideea trebuie iubită, ci realitatea. Nu conceptul trebuie adorat, ci, mai degrabă, oamenii României ajutați să iasă din blazarea și resemnarea lor. E ușor să te bați cu pumnul în piept că iubești România. E simplu să-ți cumperi un fular în culorile tricolorului – roșu, galben și albastru – și să ieși în piață de 1 Decembrie, la un pahar de vin gratis. E comod să te cerți în diferite grupuri pe Facebook cu „nenorociții care nu iubesc trupul patriei mamă și-l pângăresc“. E la îndemână să-ți lipești pe manșetă o etichetă care urlă că „românii sunt frumoși“. E confortabil să te împăunezi cu reușitele altor români, alții decât tine – fie că vorbim despre filme românești premiate în lume, fie că vorbim despre o echipă de fotbal sau niște liceeni olimpici la matematică. E ideal să spui, de acasă, din fotoliul tău, scuipând o coajă de sămânță pe covor: „E buni, domle, e români de-ai noștri!“ Dar, de fiecare dată când ești tentat să spui asta, pune-ți și întrebarea: când am făcut, cu adevărat, ceva real și personal PENTRU România?

Și poate că, în definitiv, nu pentru România trebuie să faci lucruri, ci pentru tine. Să te dezvolți ca ființă umană, să evoluezi neîncetat, asta automat va face într-o zi și societatea mai bună. Să corupi cât mai mulți oameni să facă la fel. Să nu te blazezi, să rămâi viu, pentru că acolo unde e viață, e și evoluție, e mișcare și înaintare, e putere și libertate. Be true till the end. And laugh each day, pentru că și râsul vindecă inimi.

În rest, trăiți, iubiți, citiți, visați, descoperiți-vă, exprimați-vă și fiți voi înșivă până la capăt.”